Sunt momente în care singurătatea devine confortabilă, fiindcă oferă şansa de a ne asculta gândurile. Şi de a ne judeca singuri faptele, fără ca alţii să se amestece.
Sunt clipe când tot ce ne dorim este un moment de linişte. Nu fiindcă ne place singurătatea. Ci pentru că am obosit să facem pe plac tuturor.
În anumite zile, ne retragem în sufletul nostru şi nu mai răspundem chemărilor din jur. Fiindcă am învăţat că atunci când îţi deschizi prea mult şi prea des sufletul, vei fi rănit.
Clipele când ne bucurăm de propria companie nu înseamnă că am devenit singuratici. Doar că am descoperit ce bine este să fii împăcat cu tine însuţi.
Dacă nu mai simţim nevoia de a comunica des şi mult cu oamenii nu este un lucru rău; poate că, pur şi simplu, anumitor persoane nu mai avem ce să le spunem.
Avem dreptul la o părere, dar, la fel de bine, avem dreptul la tăcere. Iar cei pentru care contăm cu adevărat, vor înţelege asta. Şi ne vor acorda timp.
Pentru cei care se vor supăra şi se vor îndepărta, nu avem de ce să ne pierdem liniştea. Înseamnă că nu pot să înţeleagă. Şi, în acest caz, e mai bine să plece. Ne va fi mai bine şi nouă şi lor.
Aşa că nu trebuie să ne îngrijorăm dacă nu mai simţim nevoia de companie uneori. Fiindcă, anumite lucruri şi momente, sunt făcute pentru a nu fi împărţite!
Ratiune sau Simtire 